Vineri

Certitudinea şi bucuria învierii

După ce Charles Darwin a publicat, în 1859, Originea speciilor, cartea care a zguduit lumea, oamenii de ştiinţă au încercat să găsească dovezi – fosile ale strămoşilor noştri dispăruţi. În 1910, arheologul Charles Dawson a găsit ceea ce el credea a fi veriga lipsă din lanţul fosil. În realitate, ceea ce a găsit el a constituit una dintre cele mai mari şi îndelungate fraude din istorie.

Descoperirea a devenit imediat cunoscută sub numele de Omul de la Piltdown. Ea consta în câteva bucăţele dintr-un craniu şi un maxilar cu molari. Dawson şi-a dus descoperirea la un paleontolog proeminent, care i-a confirmat autenticitatea.

Descoperirea a fost imediat relatată în întreaga lume. Dar minciuna din spatele Omului de la Piltdown a început să iasă la lumină. Circumstanţele şi dovezile efectiv nu se potrivesc. În anii 1950, teste mai avansate au arătat că acel craniu nu avea decât vreo 600 de ani vechime şi că maxilarul provenea de la un urangutan. Se pare că o persoană pricepută pilise şi colorase dinţii şi apoi „îngropase” descoperirea.1

Nu veţi muri! Într-adevăr?

Este îngrozitor să fii minţit; nimănui nu-i place să fie minţit. Cu toate acestea, de multe ori minciuna pare credibilă; altfel, nu am cădea în plasa ei. Una dintre primele minciuni i-a fost spusă Evei, în grădină, de către şarpe. Eva a crezut afirmaţia şarpelui: „Hotărât că nu veţi muri” (Gen. 3:4) şi a mâncat din fruct. De atunci, noi am rămas prinşi de această minciună. Chiar când stăm în faţa morţii, încă ne agăţăm de vaga speranţă că ceva din noi, cumva, continuă să trăiască şi după aceea. Minciuna aceasta a devenit una dintre cele mai larg crezute înşelăciuni. Întrebarea arzătoare pentru noi toţi este: Ce se întâmplă atunci când murim?

Somnul morţii

Scriptura ne spune că moartea este o stare inconştientă. De fapt, Biblia compară somnul cu moartea. „Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic… Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult au şi pierit şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare” (Ecl. 9:5,6).

Petru a reafirmat acest lucru în Ziua Cincizecimii, când a vorbit despre regele David: „Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat, şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi” (Fapte 2:29). Şi a continuat: „Căci David nu s-a suit în ceruri” (vers. 34).

„Ei bine, şi chiar dacă s-ar putea să nu fie biblic, ce ar fi atât de rău să cred că cei dragi ai mei pe care i-am pierdut se află într-un loc fericit şi liniştit?” întreabă unii dintre cei care se confruntă cu realitatea morţii.

Credinţa că cineva este undeva, într-o stare conştientă, după ce a murit are două implicaţii. În primul rând, deschide uşa pentru o manipulare directă din partea forţelor răului, care pot să ia forma unei persoane dragi care a murit şi să comunice cu noi. În al doilea rând, această credinţă îndepărtează necesitatea celui mai măreţ eveniment din istorie: a doua venire a lui Isus.

Punctul culminant al istoriei

Biblia arată către a doua venire a lui Isus ca fiind măreţul apogeu al istoriei pământului. Nu va fi un eveniment minor, pe care majoritatea oamenilor să nici nu-l observe. Isus a promis că va fi ceva inconfundabil, care nu va putea trece neobservat, asemenea fulgerului spectaculos care străbate cerul de la răsărit la apus (Matei 24:27). Ioan adaugă că „orice ochi Îl va vedea” (Apoc. 1:7).

Va fi un spectacol copleşitor, uimitor. A doua venire a lui Hristos este fericita nădejde a bisericii. Venirea Mântuitorului va fi un eveniment literal, personal, vizibil şi global. Atunci când El va reveni, neprihăniţii morţi vor învia. Va fi un eveniment suficient de sonor încât, în mod literal, „să trezească morţii”.

Apostolul Pavel ne oferă o scurtă avanpremieră în 1 Tes. 4:16,17: „Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

La a doua venire, cei care dorm în Isus vor fi înviaţi la viaţa veşnică. Deoarece ştim că cei morţi dorm în mormânt, făgăduinţa celei de-a doua veniri şi a învierii la viaţa veşnică este deosebit de importantă pentru noi.

Un eveniment – două reacţii diferite

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, prizonierii de război au fost surprinşi de sunetul avioanelor care zburau foarte jos, chiar deasupra taberei lor. Când au ieşit alergând din barăcile lor, toţi ochii s-au străduit să distingă însemnele de pe aparatele de zbor. Apoi, prizonierii au început să strige de bucurie, să facă semne cu mâna şi să se îmbrăţişeze unii cu alţii. Nu erau avioane inamice, ci avioanele lor, cu camarazii lor. Eliberarea era doar la câteva ore depărtare. Pentru prizonieri, era cea mai importantă şi mai mare zi din viaţa lor. Dar pentru un alt grup, vuietul motoarelor a adus teroare, nu bucurie. Gardienii prizonierilor priveau îngroziţi, nevenindu-le să-şi creadă ochilor. Pentru ei, sosise ziua judecăţii. În curând, aveau să dea socoteală pentru faptele lor de cruzime. Înfricoşaţi, şi-au abandonat posturile şi au fugit în junglă.

Groază şi bucurie

Deşi simțim o mare bucurie când ne gândim la înviere ca la un moment de sărbătoare şi de reuniune cu cei dragi, aceasta va fi, totodată, o zi de groază pentru cei nepregătiţi să-L întâlnească pe Isus. Ceea ce pentru unii va fi cel mai fericit eveniment din istoria pământului, pentru alţii va fi cel mai teribil moment trăit vreodată. Cei care nu vor fi pregătiţi să-L întâlnească pe Isus vor căuta cu disperare să fugă de acest eveniment glorios şi vor striga la munţi şi la stânci: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului” (Apoc. 6:16).

Fie că vom dormi somnul morţii, fie că vom fi în viaţă la a doua venire, putem fi martori la cea mai mare confruntare a istoriei.

Dar niciunul dintre noi nu trebuie să se afle printre cei din acest grup. Isus a făcut totul pentru ca noi să aşteptăm cu bucurie revenirea Sa. Fie că vom dormi somnul morţii, fie că vom fi în viaţă la a doua venire, putem fi martori la cea mai mare confruntare a istoriei. Vom putea privi cum marele vrăjmaş, moartea, va fi înghiţit de biruinţă.

Ellen White descrie în culori vii această scenă: „În mijlocul zguduirii pământului, a strălucirii fulgerelor şi a bubuitului tunetelor, glasul Fiului lui Dumnezeu îi strigă pe sfinţii adormiţi. El priveşte mormintele celor neprihăniţi, apoi, ridicând mâinile către cer, strigă: «Treziţi-vă, treziţi-vă, treziţi-vă, voi, care dormiţi în ţărână, şi sculaţi-vă!» În lungul şi în latul pământului, morţii vor auzi glasul acela, şi cei care îl aud învie. Şi pământul întreg va răsuna de vuietul acelei armate nespus de mari din fiecare naţiune, neam, limbă şi popor. Ei vin din închisoarea morţii, îmbrăcaţi cu slavă nemuritoare, strigând: «Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?» (1 Cor. 15:55). Iar neprihăniţii cei vii şi sfinţii înviaţi îşi unesc glasurile într-un strigăt de biruinţă îndelung şi fericit.”2

Noi nu trebuie să credem o minciună. În faţa morţii, nu trebuie să ne prindem cu disperare de speranţa că, undeva, cumva, viaţa va putea continua. Noi avem fericita nădejde care jefuieşte moartea de boldul ei. Putem privi cu bucurie spre viitor, spre măreaţa reuniune care va avea loc atunci când Isus va reveni pe nori de slavă să-i învie pe cei morţi. Putem privi înainte către marele salut de întâmpinare, după care nu ne vom mai lua niciodată rămas-bun. n

1  Jane McGrath, „10 of the Biggest Lies in History”, http://history.howstuffworks.com/history-vs-myth/10-biggest-lies-in-history.htm#page=6.

2  Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 644 în orig.

Întrebări pentru meditație şi discuţie

1. Cum îi poate da speranţă cuiva care este îndurerat conceptul biblic al stării omului în moarte?
2. La ce pericole ne expunem crezând că sufletul este nemuritor?
3. De ce este important să ştim ce spune Biblia despre modul în care va veni Isus?
4. Cum putem fi siguri că ne vom bucura şi că nu vom fi îngroziţi la a doua venire?

Prelegerile pentru Săptămâna de Rugăciune în limba română le poți descărca de aici în format Adobe Reader (PDF).

Prelegerile pentru Săptămâna de Rugăciune în limba română le poți descărca de aici în format POWER POINT.

Prelegerile pentru Săptămâna de Rugăciune în limba maghiară le poți descărca de aici în format Adobe Reader (PDF).